Cele mai importante momente sunt de multe ori și cele mai simple. Serile petrecute în jurul focului de tabără, doar o pâcla de fum cenușiu ridicându-se jucăușă printre crengile amorțite ale brazilor din jur.
Cortul ridicat ambițios, care se clatină firav între copaci. Iar pe bețe strâmbe, câte-un pește stă la rumenit, abia abia prins din apa de munte. Îl împarți cu amica ta din stânga, iar savoarea păstrăvului în aerul rece de munte îți rămâne cea mai gustoasă amintire, mereu vie pe buze.
Așa că atunci când vă revedeți după luni și luni de așteptare, poate că focul aprins stângaci nu mai e în mijlocul vostru, ci acum e flacăra ce prepară cina care pare la fel dar totuși e atât de altfel.
Același gust afumat reinvie și în ciuda faptului că ești în mijlocul sufrageriei, când clipești fugar ai impresia că nimic nu s-a schimbat de fapt. Sunteți din noi toti adunați, împărțind același păstrav crocant, iar aerul de afară parcă miroase a munte când iei prima îmbucătură.